Libertatea de asociere (Cadrul legal)

Acțiuni recomandate:

  • Urmăriți recomandările raportului Parlamentului European (raportul Lagodinsky) referitoare la introducerea unui Statut European al Asociațiilor și a standardelor minime ale legislației privind societatea civilă, dezvoltați-le în continuare în consultare cu părțile interesate din societatea civilă și adoptați reglementarea și directiva propuse.

  • Integrați Convenția Consiliului Europei privind recunoașterea organizațiilor societății civile în dreptul european.

  • Revizuiți reglementările fiscale care afectează societatea civilă și dezvoltați recomandări din partea Comisiei Europene pentru a îmbunătăți convergența regulilor statelor membre.

  • Realizați evaluări ex-ante și ex-post ale impactului legislației relevante a UE (de exemplu - referitoare la statul de drept, finanțare) și a implementării acesteia asupra societății civile din statele membre.

Context

Reglementarea legală care guvernează înființarea și funcționarea OSC-urilor - în special a asociațiilor și fundațiilor - diferă în mod obișnuit între statele membre, adesea din motive istorice. În timp ce libertatea de asociere de bază este garantată în diferitele jurisdicții, reglementările detaliate referitoare, de exemplu la procesul de înregistrare, statutul de utilitate publică, impozitarea, obligațiile administrative și de raportare variază, dat fiind că acestea cad în competența națională a statelor membre. Pentru a obține o convergență în cadrul Uniunii și pentru a permite OSC-urilor să acționeze mai eficient în întreaga Uniune fără obstacole, ar trebui adoptate standarde legale minime pentru interpretarea și aplicarea libertății de întrunire. În acest sens, raportul recent aprobat de Parlament cu recomandări către Comisie privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene (A9-0007/2022, raportor: Sergey Lagodinsky) reprezintă o dezvoltare semnificativă. Comisia ar trebui să acționeze rapid în acest sens adoptând directiva propusă privind standardele minime.

În piața unică europeană și în timpurile globalizării, organizațiile societății civile lucrează tot mai mult la nivel transfrontalier, regional sau internațional. Pentru a facilita această activitate transfrontalieră a societății civile (sau, alternativ, relocarea între țări), raportul Lagodinsky, bazat pe eforturi similare anterioare (de exemplu COM(2012) 35 final - 2012/0022(APP)), include și o recomandare pentru o reglementare privind o formă juridică europeană pentru asociații. Această inițiativă ar trebui să fie urmată și ar trebui să se ia în considerare introducerea unei forme juridice similare și pentru fundații. Parcursul legislativ ar trebui să se desfășoare în consultare cu reprezentanți ai rețelelor societății civile și experți academici astfel încât să se evite eventualele obstacolele birocratice neintenționate și inutile în crearea și funcționarea organizațiilor societății civile europene[1]. 

În plus, ar trebui introduse măsuri pentru a permite recunoașterea legală a organizațiilor societății civile în statele membre diferite de cel de proveniență. Una dintre opțiunile posibile pentru acest lucru este utilizarea mai eficientă a Convenției Europene privind recunoașterea personalității juridice a organizațiilor internaționale neguvernamentale (Consiliul Europei ETS 124, 1986). Până în prezent, 8 state membre au semnat și ratificat-o, iar Comisia ar trebui să încurajeze și alte state membre să urmeze exemplul și să ia în considerare integrarea prevederilor convenției și în legislația europeană.

O altă barieră importantă pentru activitatea europeană / internațională este divergența sistemelor fiscale ale OSC-urilor, în special în ceea ce privește donațiile și finanțarea transfrontalieră. Curtea Europeană de Justiție a examinat mai multe cazuri referitoare la tratamentul fiscal al entităților de interes public și al donatorilor lor (de exemplu, Hein Persche / Finanzamt Lüdenscheid [2009]; C-25/10 Missionswerk Werner Heukelbach eV / Belgia [2011]). În hotărârile sale, Curtea Europeană de Justiție a susținut principiul nediscriminării, menționând faptul că organizațiile de interes public și donatorii lor care acționează în UE sunt îndreptățiți la aceleași stimulente fiscale care se aplică în jurisdicțiile naționale, iar organizația din UE poate avea un regim similar uneia naționale. Cu toate acestea, în practică, majoritatea statelor membre nu au dezvoltat reguli procedurale sau ghiduri pentru a implementa acest principiu, iar cei care au făcut-o au utilizat abordări divergente. Prin urmare, așa cum sugerează Planul de Acțiune pentru Economia Socială, Comisia ar trebui să dezvolte ghiduri unitare pentru autoritățile fiscale ale statelor membre cu privire la aplicarea acestui principiu și la modul de testare a comparabilității entităților de interes public non-naționale cu cele naționale[2]. 

Dincolo de legislația europeană care reglementează OSC-urile, multe acte normative ale UE, inclusiv legislația lor de aplicare de către statele membre pot afecta direct sau indirect negativ operațiunile acestora - regulile de prevenire a spălării banilor fiind un exemplu relevant (a se vedea punctul 3.). Pentru a preveni sau evita acest efecte nedorit, orice proiectul normativ ar trebui să treacă printr-un proces de evaluare ex-ante din punctul de vedere al societății civile. Similar, impactul legislației existente ar trebui revizuit în mod regulat cu contribuția organizațiilor vizate și, pe baza celor constatate, să fie introduse modificări sau recomandări.

1 A se vedea: https://we-are-europe.org/wp-content/uploads/2018/09/wae_eas_historyandlegal_100918.pdf
2 A se vedea: https://philea.eu/wp-content/uploads/2021/12/Boosting-Cross-Border-Philanthropy-in-Europe-Towards-a-Tax-Effective-Environment.pdf

 

Înapoi la strategie Următorul capitol >